Școala Doctorală “Limbi și Identități Culturale”

Prof. univ. dr. Florica BECHET,
Directorul Şcolii Doctorale “Limbi şi Identităţi Culturale”:

Iunie, iulie 2008: Şcoala Doctorală „Limbi şi Identităţi Culturale” a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine află cu emoţie şi interes că poate propune un program de studiu şi formare în domeniul cercetării de tip filologic cu care să candideze la obţinerea unor burse susţinute din fonduri structurale europene pentru seria de tineri ce vor fi declaraţi admişi după probele colocviului din septembrie. Se constituie rapid echipa de lucru, se repartizează responsabilităţile. Câteva întâlniri de armonizare şi de clarificare, cu schimburi de idei, cu pledoarii pentru o formulare sau alta, apoi cu redactarea formei finale. Cu puţin timp înainte de organizarea colocviului de admitere, primim vestea că Universitatea din Bucureşti se numără printre câştigătorii selecţiei desfăşurate la nivel naţional. Împreună cu alte trei şcoli cu profil asemănător formăm un consorţiu în cadrul căruia Proiectul pentru burse doctorale EDUCATI – „Excelenţă Doctorală Umanistă în Cercetare: Aplicaţii şi Teorii Interdisciplinare” va trebui realizat, pas cu pas, până la ultimele detalii prevăzute, dacă dorim într-adevăr ca doctoranzii noştri să beneficieze de marile avantaje ce li se oferă şi să facă acel salt în pregătirea lor de cercetători umanişti care să-i situeze incontestabil, la capătul studiilor, în rândurile elitei cercetătorilor europeni de profil.

Petrecem, ca examinatori, două zile, alături de candidaţii înscrişi la colocviul de admitere, preocupaţi exclusiv de problema unei selecţii riguroase, care să ne dea speranţa că vom putea constitui o grupă de tineri înzestraţi pentru profesia de cercetător în domeniul Ştiinţelor Umaniste – Filologie – Limbi străine, o grupă de oameni dispuşi să facă toate eforturile cerute pentru a transpune în realitate activităţile eligibile înscrise în proiect. La sfârşitul celor două zile, avem un grup de 13 doctoranzi.

Primul semestru al anului I le pare tuturor destul de asemănător regimului de pregătire al unui student obişnit: cursuri, bibliografii, examene, lucrări, note. Momentul susţinerii proiectului de cercetare dezvoltat, în septembrie 2009, care le dă dreptul sa treacă în cea de a doua etapă a formării lor în cadrul Şcolii, face dintr-odată mult mai prezentă în faţa ochilor teza, ca obiect concret, cu un conţinut ale cărui calităţi urmează să-i definească, să le confere un statut de invidiat, să-i reprezinte pe plan naţional şi internaţional, să le permită accesul la cariere de mare nobleţe intelectuală. Rămânem la titlul iniţial? Îl modificăm, restrângând sau, mai rar, lărgind problematica anunţată la început? Ce titluri ne propunem pentru cele trei referate pe care va trebui să le susţinem în următorii doi ani? Ce cărţi ne lipsesc pentru moment din bibliografie? Ce să căutăm cu prioritate în cursul stagiului de 8 luni pe care avem ocazia să-l efectuăm într-una din ţările Uniunii Europene, graţie sistemului de burse de care ne bucurăm ? Dar, mai întâi, putem pleca de acasă pentru 8 luni? Vom rezista departe de familie atâta timp?

În sfârșit, momentul plecării la stagii a sosit. Ultimele formalităţi administrative, ultimele întâlniri cu îndrumătorii ştiinţifici, ultimele recomandări de specialitate, ultimele sfaturi profesionale, dar şi cu conţinut esenţialmente uman.

După zilele sau săptămânile de tăcere, explicabile fără îndoială prin grijile instalării în ţări străine, în locuri necunoscute, prin stabilirea – uneori mai dificilă – a contactelor cu profesorii parteneri din străinătate, au sosit și primele veşti, primele confirmări ale profitului imens reprezentat pentru tinerii noştri doctoranzi de îndrumarea permanentă, de regulă foarte binevoitoare, a unor universitari sau a unor cercetători din locurile menţionate, de orele petrecute în biblioteci cu o dotare greu de imaginat aici, de dialogul cu alţi doctoranzi, din ţări diferite, dar colegi de vârstă şi de preocupări. Unii dintre bursierii noştri au avut ocazia să-şi procure cărţi de specialitate la care, în alte condiţii, greu ar fi ajuns să aibă acces. Alţii au fost iniţiaţi în folosirea unor programe de lucru pe calculator care le-au devenit indispensabile acum pentru tratarea datelor culese în vederea redactării tezei. Câţiva au avut și încă mai au ocazia de a participa la seminarii deschise tinerilor cercetători din diverse ţări sau la colocvii internaţionale, unii au fost invitaţi să prezinte ei înşişi rezultatele parţiale ale propriilor studii şi analize. Cei mai îndrăzneți s-au angajat chiar în programe de cercetare europene. Astfel, se stabilesc relaţii, se dialoghează cu colegii frământaţi de acelaşi gen de griji şi incertitudini.

Momentul de evaluare globală organizat în septembrie 2010, la întoarcerea tuturor în ţară nu lasă loc pentru nici un fel de îndoieli: stagiile au fost o reuşită generală! O mare reuşită! Unii au reuşit să redacteze referatele pe care le aşteptam la Şcoala Doctorală; câţiva au izbutit chiar să definitiveze planul tezei, să scrie câte un capitol din teză, să propună analize pe care le-au citit cu atenţie colegii noştri din stăinătate. Aflăm că mulţi dintre aceşti colegi de la diverse universităţi renumite în Uniunea Europeană au fost atât de interesaţi de subiectele cercetărilor doctoranzilor noştri, atât de mulţumiţi de activitatea desfăşurată de aceştia sub îndrumarea lor, atât de siguri că viitoarele teze vor fi de foarte bună calitate, încât şi-au exprimat dorinţa de a face parte din comisiile de doctorat care vor fi constituite în vederea susţinerilor publice.

Şi comunicările susţinute de doctoranzi atât la colocviul naţional din ianuarie 2011, cât şi la colocviul internaţional din mai 2011 au confirmat pe deplin progresul vizibil realizat de majoritatea celor care au ştiut să utilizeze în modul cel mai profitabil pentru ei perioada stagiului în străinătate pentru a-și aşeza teza pe baze solide, pentru a ne arăta că au deprins o metodologie de lucru sigură, că şi-au îmbogăţit corpusul cu date certe şi că au învăţat să le prelucreze cu aceeaşi tehnică riguroasă pe care o folosesc colegii lor din străinătate.

Nu ne mai rămâne decât să aşteptăm confirmarea, la susţinerea tezelor, a tuturor speranţelor pe care ni le-am pus în formarea unor cercetători de elită, graţie condiţiilor speciale de pregătire de care s-a bucurat, în cadrul proiectului EDUCATI 1, întregul grup de doctoranzi bursieri.”