Sebastian Stan, Doctorand

Titlul tezei de doctorat
Evoluția istorică a spațiilor interstițiale urbane bucureștene în intervalul 1852 – 1911

Conducător științific
Prof. univ. dr. arh. Nicolae Lascu

Rezumat
Interstițiul urban este acel tip de spațiu, de obicei restrâns sau îngust în raport cu ceea ce-l înconjoară, aflat între obiecte sau componente ale unor obiecte. Interstițiile există la scări variabile și în numeroase contexte, dar sunt de obicei percepute ca spații reziduale, pierdute sau uitate. Fragmentele urbane de acest fel sunt delimitate de spațiile consacrate din care sunt excluse și nu sunt văzute ca spații urbane coerente și de sine stătătoare. Am considerat interstiţiul urban, așadar, ca fiind acel tip de spațiu aflat între spațiile urbane consacrate, fără a avea limite și statut proprii. Această observaţie nu presupune că interstițiile ar fi locuri neconstruite, ci locuri nedefinite prin ele însele.

Teza de doctorat își propune să prezinte și să teoretizeze creșterea “în interior” a Bucureștiului în intervalul 1852 – 1911 și să argumenteze, pe baza unui ciclu urban de tip normă-rest-normă, un parcurs evolutiv generat de un proces complex de synoecism indus.

Cercetarea aferentă dezvoltării tezei de doctorat este bazată în principal pe analiza (grafică, evolutivă și de sintaxă spațială a) planurilor istorice (1852, 1899, 1911, 1911). Am descoperit, astfel, că Bucureștiul își are originile într-un proces synoecist desfășurat de-a lungul mai multor secole, în urma căruia orașul și-a însușit treptat spațiile interioare.

Pentru a argumenta ipoteza synoecistă a evoluției Bucureștiului se va avea în vedere analiza planului Borroczyn și a regulilor de dinamică a parcelarului în încercarea de determinare (cu o aproximație evidentă) a formei avute de oraș înaintea ipostazei imortalizate de planul de la 1852 și de corelarea acesteia cu posibilele vetre ale satelor din care s-a format orașul.

Esențială pentru acest demers a fost chiar teza de doctorat a conducătorului științific, intitulată Legislație și dezvoltare urbană, București 1831 – 1952.

Cuvinte–cheie: interstițiu urban, spațiu, evoluție istorică, synoecism indus

Date de contact
E-mail: sebastian.stan.arh(at)gmail.com

Curriculum Vitae

Parcurs doctoral individual
Interesul pentru studiul spațiilor interstițiale urbane a debutat în timpul anilor de studenție, când am observat că unele spații urbane aveau un caracter aparte ce le făcea mai dificil de abordat.

Privind retrospectiv consider că momentele cheie care m-au condus către această teză de doctorat au fost proiectul de Școală generală din anul al II-lea de studii (atelier prof. univ. dr. arh. Emil Barbu Popescu) amplasat în spatele unuia dintre fronturile Pieței Constituției, proiectul de Locuințe colective din anul al III-lea de studii (atelier prof. univ. dr. arh. Emil Barbu Popescu) al cărui amplasament specula o serie de funduri de lot și de terenuri excedentare delimitate de Parcul Cișmigiu, de strada Schitu Măgureanu și de strada Știrbei Vodă, proiectul de Centru social din anul al IV-lea de studii (atelier prof. univ. dr. arh. Ștefan Scafa Udriște) care a identificat posibilitatea realizării unor trasee pietonale alternative interioare insulelor urbane în zona Sfântu Ștefan – Popa Soare, prin unirea unor funduri de lot și concursul Forgotten Places din anul al IV-lea de studii (atelier prof. univ. dr. arh. Ștefan Scafa Udriște) care căuta soluții pentru restructurarea zonei din jurul Teatrului Evreiesc de Stat.

Experiența astfel acumulată m-a condus la subiectul lucrării de diplomă intitulată Centru pilot de arheologie noninvazivă, care propunea un centru / instrument de cercetare a perioadei istorice intermediare cuprinse între Retragerea Aureliană și întemeierea statelor medievale românești.

Astfel, proiectul EDUCATI a reprezentat oportunitatea pe care o căutam pentru a duce mai departe și a desăvârși cercetarea spațiilor interstițiale urbane. Am ales drept obiect de studiu evoluția istorică a orașului București și, la îndemnul domnului prof. univ. dr. arh. Nicolae Lascu, am restrâns intervalul de studiu la perioada cuprinsă între 1852 (planul Borroczyn) și 1911 (planul cadastral din 1911 elaborat de Serviciul Geografic al Armatei).

Deși teza de doctorat nu acoperă și contextul urban contemporan, experiența dobândită în cadrul stagiului de mobilitate desfășurat în Barcelona la IAAC mi-a permis să abordez și chestiunea spațiilor interstițiale urbane generate de locuirea colectivă.

Testimonial
Dincolo de teoretizarea creșterii către interior, mi s-a părut încă de la început utilă și extrem de interesantă enunțarea unei perspective alternative a evoluției (sau citându-l pe domnul prof. univ. dr. arh. Augustin Ioan, a devenirii) orașului București.

Când mi s-a oferit oportunitatea de a alege unde să-mi desfășor stagiul de mobilitate, am ales să profit de oferta echipei internaționale de la IAAC. M-a atras încă de la început atitudinea lor alternativă și deschiderea pe care păreau să o aibă pentru abordările neconvenționale. Un alt argument care m-a îndrumat către IAAC a fost precedenta colaborare a acestora cu Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu” din București și proiectul pe care studenții institutului catalan l-au avut de făcut în București.

Experiența barceloneză a fost utilă și extrem de interesantă. Cu toate că membrii colectivului de la IAAC erau angrenați în realizarea unui Dicționar al Arhitecturii Verzi, M. arch. Areti Marcopolou a găsit resursele necesare unei colaborări pe care o consider fructuoasă. Pe parcursul celor opt luni petrecute la Barcelona, m-a preocupat îndeosebi problema identificării unor mecanisme de reintegrare a spațiilor interstițiale generate de locuirea colectivă (bucureșteană) contemporană. Trebuie menționat că la data realizării stagiului de mobilitate subiectul tezei de doctorat își propunea să acopere întreaga istorie modernă a Bucureștiului, context în care cercetarea realizată în cadrul IAAC își găsea foarte clar locul; între timp, aprofundând cercetarea planurilor istorice, m-am convins de importanța studierii detaliate a intervalului 1852 – 1911, pe care îl consider definitor în devenirea modernă a orașului.

Stagii de cercetare (în proiect)
În intervalul octombrie 2009 – mai 2010, mi-am desfășurat stagiul de cercetare din cadrul proiectului EDUCATI la IAAC (Institute for Advanced Architecture of Catalonia) din Barcelona.

Conferințe, sesiuni științifice, expoziţii

În cadrul proiectului EDUCATI

“Locurile virane bucureştene între structura urbană bizantină şi aspiraţiile modelului cultural occidental 1813-1948”, laboratorul naţional de cercetare Pe spirala procesului de cercetare, Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”, Școala Doctorală “Spațiu, Imagine, Text, Teritoriu”, București, 7 septembrie 2011.

“Interstiţiul urban bucureştean între normă şi rest”, Reyidenţialele Interdisciplinare de Vară 2011 – De la natură la oraşul… din România, Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”, Școala Doctorală “Spațiu, Imagine, Text, Teritoriu”, București, 3 iunie 2011.

“Matricea de reintegrare urbană – Preambul teoretic al unei intervenții test”, Rezidențialele interdisciplinare de vară 2010 – Procese (ale cercetării) în arhitectură și urbanism, Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”, Școala Doctorală “Spațiu, Imagine, Text, Teritoriu”, București, 23 septembrie 2010.

“Spații interstițiale urbane – Scenarii evolutive”, Rezidențialele interdisciplinare de vară – De la Spațiu la Dezvoltare Regională, Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”, Școala Doctorală “Spațiu, Imagine, Text, Teritoriu”, București, 7 septembrie 2009.

Publicații

În cadrul proiectului EDUCATI

“Matricea de reintegrare urbană – Preambul teoretic al unei intervenții – test” articol publicat în volumul colectiv al Școlii Doctorale “Spațiu, Imagine, Text, Teritoriu” (UAUIM), Research 2009-2010. Din stratigrafia cercetării în arhitectură și urbanism. Orizontul prim, Hanna Derer (coord.), Pitești, Editura Paralela 45, 2011, pp. 169-179.

“Sâmburele care ar trebui să facă să crească. Cum poate o comunitate să susțină un proces de synoecism indus” articol publicat în volumul colectiv al Școlii Doctorale “Spațiu, Imagine, Text, Teritoriu” (UAUIM), Research 2010-2011. Din stratigrafia cercetării în arhitectură și urbanism. Orizontul mediu, Hanna Derer (coord.), Pitești, Editura Paralela 45, 2011, pp. 147-161.

Altele

Referate

“Spațiul interstițial urban – ipostaze ale unui vid structural”, referat susținut în cadrul SD-SITT, Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”, București, 9 februarie 2011.

“Desemnarea, apropierea și synoecismul – Procese ce generează mecanica (și dinamica) spațiilor interstițiale urbane”, referat susținut în cadrul SD-SITT, Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”, București, 27 septembrie 2010.

Doctoranzi